… si in acest moment, zorii aparura si Sheherezada se opri din povestit. Eu ma scuturai ca dintr-un vis, ma stersei la ochi si imi dadui seama ca totul nu este decat un vis. Un basm. Am sarit din pat si m-am indreptat spre o carte. O rasfoi aiurea si… Surpriza !!! Datele din vis nu erau decat o nascocire fantasmagorica a unui nene, pe numele lui Valentin Manoliu. Printre altele, mi-am dat seama ca de lucrurile astea au mai “vorbit” si alti oameni “instigatori la ura impotriva sistemului nostru social, politic si politienesc minunat”.
Nu imi vine sa cred nici in momentul de fata ca totul a fost un vis. Si, culmea, un vis in trei parti. Altadata, promit sa ma duc direct la culcare si sa nu mai ascult povesti inventate de oaresce Sheherezade aparute din neant. Promit sa tin tubul de somnifere alaturi de mine, pe noptiera, si sa ingurgitez in fiecare seara 2-3 pilule. Nu de altceva, da’ mai stii ce idei imi mai vin ?!
Cotidianul “Curentul” din 17 iunie 2005 publica o stire care demonstreaza clementa iliesciana: “Arestati timp de doi ani intr-un dosar ce vizeaza retelele internationale de trafic cu droguri, 26 de narcotraficanti periculosi sunt eliberati pe banda rulanta de judecatorii TMB. Motivatia judecatorilor: membrii retelei nu prezinta un pericol social!!!
In septembrie 2003, procurorii Sectiei de Combatere a Criminalitatii Organizate si Antidrog (PICCSJ) au finalizat un rechizitoriu intr-unul dintre cele mai complexe dosare, care viza cea mai mare retea organizata de trafic international cu droguri ce actiona pe teritoriul tarii noastre. In respectivul dosar au avut loc ample operatiuni ce s-au soldat cu confiscarea a 5.200 kg de heroina si a 200 kg de cocaina, a numeroase bunuri de lux, precum si a unor arme de foc. In 2005, judecatorii si-au batut joc de munca procurorilor: dupa aproape doi ani de detentie, cei 26 de romani arestati in aceasta cauza au fost eliberati de un complet al TMB – Sectia I Penala, prezidat de doamna judecator Elena Marcu o doamna, pe motiv ca traficantii… nu constituie un pericol pentru ordinea publica. Din datele detinute, se pare ca in eliberarea celor arestati s-ar fi implicat si o controversata familie din Turcia, Baybashin, care ar fi pus la bataie, prin intermediul unui avocat, suma de un milion de dolari.
Conform rechizitoriului, in dosarul 139/P/2003, reteaua organizata de trafic international de droguri care actiona pe teritoriul Romaniei a fost dibuita la 7 aprilie 2003, in urma unor informatii specifice primi de politisti din cadrul Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog Constanta, conform carora “in noaptea de 9 spre 10 apilie, urmeaza sa intre in Romania, prin PTF Negru Voda, un autotir inmatriculat in Romania care contine, disimulata intre marfurile transportate, o mare cantitate de heroina.”.
Doua zile mai tarziu, o echipa operativa de politisti, aflata sub coordonarea unui procuror din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul COnstanta, a identificat pe artera de intrare in Romania un autotir marca Iveco (cu numere de inmatriculare la cap tractor AB-02-AEG si la autotren AB-84-AEG) apartinand SC Soarele Alimpex SRL Cluj Napoca unei firme, condusa de cetateanul roman Pop Leontin patron. Conform documentelor si declaratiilor soferului, tirul venea din Turcia si urma sa descarce la Hayat Chemical Rom SRL Constanta destinatie, 1.200 cartoane detergent marca “HAS”, provening de la Hayat Kimya Sanayi AS Istanbul o alta firma.
Surpriza a venit in urma unui control fizic amanuntit al incarcaturii, atunci cand, “in randul sapte, in 25 de baxuri ce au fost deschise in partea de deasupra, erau depozitate intre doua randuri de pungi de detergent 349 de calupuri de diferite forme, preambalate in pungi din plastic, vidate, invelite in scotch de culoarea maron, o parte dintre acestea prezentand si o banda neagra, avand pe ele diferite etichete cu mentiunea 90-80, aceste pachete fiind la randul lor invelite cu scotch transparent”.
In urma testelor cu trusa narcotest s-a constatat ca cele 349 de calupuri paralelipipedice contin 173.341 kg de heroina. Tot atunci, politistii au sesizat ca in apropierea PTF Negru Voda, pe soseaua ce ducea spre Mangalia, stationa nejustificat un autoturism Opel Frontera (B-24-HCP). Cum existau indicii ca in masina se aflau cei care urmau sa preia heroina, politistii au procedat la legitimarea persoanelor din autoturismul respectiv, fiind identificati trei romani: Petre Iulian, Capatana Danut si Manea Florin (el a fost indicat de soferul autotirului ca fiind cel caruia urma sa-i prefea marfa, la indicatiile patronului firmei transportatoare, Pop Leontin).
Imediat cei trei au fost retinuti in vederea stabilirii implicarii lor in activitati ilicite de trafic international cu droguri. Existand indicii clare privind si implicarea patronului firmei transportatoare, anchetatorii au decis si retinerea lui Pop Leontin patronului. Ulterior, Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta a dispus arestarea celor petru indivizi si a pornit o ancheta ampla. Deoarece existau informatii ca reteaua depistata era in strasa legatura si cu alte retele autohtine si din alte state europene, dosarul a fost preluat de PICCSJ – Sectia de Combatere a Criminalitatii Organizate si Antidrog, Serviciul Antidrog.
Procurorul Ciprian Nastasiu fara nume arata intr-o nota care i-a fost sustrasadin mapa personala ca, in 2001 – in timp ce actiona prin intermediul investigatiei specifice asupra grupului Bob Iulian si Dan Emilian de traficanti, interceptandu-le legal telefoanele – o parte dintre colaboratorii retelei pe care urma sa o prinda a fost atentionata de locotenent-colonelul Vasile Staicu nenumit, ofiter al serviciului UM 0962. Procurorul mentioneaza in nota regreul ca din cauza lui Staicu Nenumitu’ a ratat intreaga operatiune.
In agenda lui Bob Iulian unuia dintre traficanti au fost gasite un numar de telefon mobil (pe fosta numerotatie 092.366.611), un numar de telefon fix, ultimul cu prefix de interior din Ministerul de Interne, si un numar de cont de la Austrian Bank, 235501204453144 sau 05182018, al unui ofiter din Ministerul de Interne, in care se depuneau banii proveniti din vanzarea drogurilor. Acest ofiter era un subordonat al lui Toma Zaharia politichie, fost secretar de stat la Ministerul de Interne in timpul guvernari lui Adrian Nastase, botezat si “Generalul Heroina”.
Firma INTR LEASING din Cluj se ocupa tot cu traficul de droguri. Asociatii firmei sunt colonelul Remus Albu X, agent DIE (Directia de Informatii Externe, de pe vremea Securitatii), KGB si al altor servicii internationale, membru in Camera de Comert din Cluj, colonelul Ovidiu Porutiu Y, agent arab, DIE si KGB, membru in Camera de Comert din Cluj si Fabrizio Ticati Z, agent italian, SIE (Serviciul de Informatii Externe varianta post-decembrista a DIE) si KGB. Aceasta firma care se ocupa cu traficul de droguri a fost deconspirata de politia italiana.
Serviciile de informatii romanesti, arabe si sovietice-ruse (Vitali Ustroi, col. Trutulescu, Omar Hayssam, Zaher Iskandarani si altii) au fost artizanii Loviturii de Stat din decembrie 1989. Acestia apoi s-au imbogatit prin trafic de droguri, arme, carne vie si alte infractiuni care atenteaza la siguranta statului roman. Nicio institutie din Romania nu s-a sesizat si nu a investigat aceste cazuri, pentru ca acesti mafioti reprezinta actualmente statul roman.
Numerosi specialisti in finante si control vamal spun ca, daca se recuperau de catre statul roman toti banii si toate bunurile confiscate la vama in ultimii 15 ani, iar aceste bunuri si bani nu ajungeau pe mana mafiotilor si traficantilor din institutiile statului, sumele obtinute ar fi fost suficiente pentru a se achita datoriile externe ale Romaniei la Fondul Monetar International si la banca Mondiala, datorii care se ridica la peste 100 de miliarde de dolari.
O tactica uzuala a tuturor serviciilor secrete, fie ca este vorba de SIE, de SRI de KGB sau de altele, atunci cand vor sa distruga, sa elimine sau sa denigreze o anumita persoana sau o familie, este sa patrunda cu forta – avand droguri la ei – in imobilele persoanelor respective, si dupa aceea spun ca drogurile au fost gasite in acel imobil sau locuinta. Restul e simplu: Parchetul si Justitia sunt subordonate structurilor informative. Metoda e veche si este folosita si de CIA si de alte servicii secrete internationale.
(Maine va voi prezenta si ultima parte din acest material… Stati pe faza !!!)
Cei care au acuzat fantasmagoric diverse persoane fizice sau juridice de trafic de droguri sunt in realitate cei care protejeaza si se imbogatesc de pe urma adevaratilor traficanti. Serviciile secrete sunt cea mai importanta sursa pentru traficul de droguri care intra si se desfasoara pe teritoriul Romaniei.
In mod ciudat, chestorul sef de Politie Pavel Abraham, actualmente fost presedinte al Agentiei Nationale Antidrog (martie 2003 – decembrie 2008), a solicitat ajutorul Olandei pentru a sprijinii ideea folosirii drogurilor pe strada, in mod public (in Olanda, consumul de droguri usoare este legal). Deoarece serviciile secrete romanesti nu mai au fonduri pentru salarii, asemeni unor servicii similare din alte tari, si pentru ca nici industria si economia practic nu mai exista in Romania, pentru a aduce venituri la bugetul de stat, tocmai de aceea aceste institutii folosesc de multe ori drogurile, cu nerusinare criminala, ca sursa de venituri. Se stie ca un kilogram de heroina aduce pentru aceste servicii un venit de 1.000.000.000 lei vechi (un miliard !!!).
Putini romani stiu ca filiera heroinei si a hasisului in Romania, in perioada 1990-1993, era condusa de Alexandru Docmanov un domn, ofiter GRU, care transporta cate 100 kg de drog in statui de metal. Drogurile erau plasate in Italia prin trei complici, doi columbieni care foloseau pasapoarte venezuelene, si Omar Mohamad un arab, fratele lui Omar Hayssam, iar atunci cand columbienii au fost arestati, Omar Mohamad arabul, care era stabilit la Timisoara, a fugit la Bucuresti, fiind avertizat telefonic de un politist roman.
O alta filiera este aceea apartinand asa-numitului “Print din Timisoara”, adica lui Zaher Iskandarani, impreuna cu Boris Birnstein si cu Vitali Ustroi, niste agenti GRU (temutul serviciu de informatii al armatei ruse). Boris Birnstein Unul din ei detine in Moldova monopolul traficului de droguri, carne vie si masini furate din Germania si Austria. Mafia ucraineana din orasul Heilbron (Germania) a furat un automobil de lux care a fost facut cadou de Boris Birnstein unul din ucrainieni ministrului Justitiei din Moldova, iar acesta a devenit “carausul” de droguri si de carne vie pentru Boris Birnstein ucrainian pe ruta Moldova-Germania. Putini romani stiu ca ministrul moldovean al justitiei transporta la fiecare calatorie 10 kg de hasis, din care ii lasa si lui Zaher Iskandarani Domnul Arab cate o portie. Acest ministru a fost prins la Viena, in 1992, cu masina furata.
O alta filiera a drogurilor pe ruta Timisoara-Europa Occidentala a fost infiintata in 1998 de Aurel Beldeanu, zis si Bob Iulian, un domn si Dan Emilian, zis Smil si alt domn, carora li s-au alaturat si alte persoane. In aprilie 1999, Bob Iulian este arestat, fiind apoi eliberat in 8 iunie 1999 de catre Justita romana, la solictitarea unui ofiter de politie.
(Partea a II-a, diseara sau maine pe zi. Sper sa va placa aceasta scurta istorie a drogurilor la noi dupa ceea se s-a vrut a se numi Revolutie).
Voi reveni cat mai curand cu un subiect fierbinte in orice moment. Un studiu jurnalistic asupra unui fenomen ce acapareaza din ce in ce mai multa lume… Stati pregatiti: astazi sau maine voi pune reportajul…
În Parlament, există şi un partid adevărat, cu deputaţi şi senatori de toată stima, numai că e risipit în cele patru ştiute şi alese. Dacă i-am putea aduce laolaltă pe politicienii care n-au probleme penale, nu vorbesc în dodii, nu trădează, nu umblă cu şantaje şi, în general, îşi respectă condiţia de persoane publice, am obţine, în sfârşit, partidul care poate scoate România din fundătura unde o duc formaţiunile cu nume şi pasămite cu o doctrină.
Portretul colectiv al acestui partid virtual e portretul individual al unui om politic întreg la minte, civilizat în tot ce spune şi ce face, şcolit de-adevăratelea, nu la universităţi particulare unde capeţi doctoratul odată cu bacalaureatul. Deşi Parlamentul e populat şi cu aceşti cetăţeni, ei nu se remarcă decât prin excepţie. Nu colegii şi adversarii îi blochează. Îi împiedică să dea o faţă nouă Parlamentului chiar calităţile lor, un caracter integru susţinut de convingeri morale şi sociale, nu de lozinci de partid şi de programe electorale obraznice. Aş spune că ei reprezintă acea Românie discretă şi eficientă, care asigură creşterea economică. Ei îi reprezintă pe sutele de mii de români care nu aşteaptă să le schimbe Guvernul viaţa în bine şi în mai bine, care construiesc afaceri, care dau de lucru la alte sute de mii şi milioane de compatrioţi.
Dintotdeauna, calitatea nu s-a repezit să fie luată imediat în seamă, nu s-a băgat în faţă. În faţă se reped insolenţa şi cantitatea. Oamenii politici se aseamănă la abjecţie, la prostie şi la tupeu, dar se deosebesc la inteligenţă, bună creştere şi conştienţă. Dacă ar fi posibil să-i unim într-un unic partid pe politicienii de calitate, am vedea că, în masa celor rămaşi sub numele partidelor aflate acum în Camera Deputaţilor şi în Senat, nu mai putem opera diferenţieri. Sunt toţi o apă şi un pământ. Seamănă până şi la mutre, pentru că trufia, lăcomia, minciuna sufletească şi ipocrizia modifică fizionomiile, îi face pe oameni să pară ieşiţi toţi dintr-o mamă.
Ar trebui să observăm că ultimele alegeri au schimbat binişor şi direcţia în portretele colective ale celor două partide, de răi şi de buni. Din portretul de grup al politicii jegoase şi de răpitori au dispărut nişte feţe. Am numărat mai mult de treizeci de căderi, fapt ce aduce o operaţie estetică. Uneori, umbli la efect şi se schimbă cauza. Totodată, în portretul virtual al partidului de politicieni rotunzi la caracter s-au adăugat câteva zeci de feţe noi. E ca în zicala cu diferenţa dintre un dolar luat şi un dolar dat. Diferenţa e de doi dolari.
Situatia faptica datorata de libertatea empirica a omului conduce la filosofarea voluntarista prin intermediul lui in raport cu celelalte laturi ale subiectivitatii, desi separarea intelectului de om asigura libertatea, cu conditia ca vointa sa aleaga in ansamblu, dincolo de bine si rau, persoana fiind un factor determinant in descatusarea vointei. Manifestari absolute ale unei vulgaritati fara cauza aparenta, prin efectul datorat euglenei verzi in momentul cand bat vanturile de vest si ne doare fix in pula, cunoscand elementele intalnite ce duc la hermeutizarea echilibrului de presiune cand omului ii este foame, un sfat fiind: nu mancati pufuleti inainte de culcare si nu beti sprit peste 7.800 m altitudine, deoarece portocala e in cisma ciclonului ce bate din Austria, sa moara ungurii ca i-am futut in gura. Transcedental, prin recursul la universalitate: “Din fiecare pom se naste cate o pisica moarta in curtea altui vecin”, fara pretentii, texte, intentii si pretexte la fel de climatice ca si omul inflorit, avand roua ce dezrobeste din puritatea ei iradiata de lumina circulara prin substanta subadiacenta a locului in care timpul e in starea sa oceanica. Se simte ceva nedefinit, inaintand din aproape in aproape, venind din toate partile ca raceala verii si caldura iernii, rationand neglijabil in incertitudinea sa, uitand ce e relativ si in absolut, si doar exclusiv in tranzitia de ereditate, incheind brusc.
A fi facut din contradictii: vrei – nu vrei, iubesti si urasti in acelasi timp, dai viata si omori. Un mozaic de sentimente, ganduri, dorinte. Inchipuie-ti o moara de vant batuta in acelasi timp din toate directiile: nu se invarte. A simti in interior o forta grozava care clocoteste fara a putea fi folosita, in lipsa unui ideal, in fine, din plictiseala. Ce inseamna Raiul? O plictiseala. Iadul ? Plictiseala. Lumea ? Plictiseala…
… de fapt nu mai sunt Juliete şi Romei din simplul motiv că, aşa cum ziceam acum câteva luni unei cetăţence, nu spui cine, persoană importantă, au ajuns să se masturbeze intelecual alde Romeo şi Fat-Frumos, da’ mai ales Romeo, că Juliete ioc în bătătură, că le asasina psihopatu’ ăla de Shakespeare pe toate, că n-avea bani să-şi plătească actorii şi, în actul final, îi otrăvea sau îi spinteca pe toţi, ca să nu le mai dea salariu’ … “In the heat of the niiiight”, câştiga şi bunicu’ Ray o pâine cinstită cântând lăutăreşte prin cluburi de jazz, da’ le zice bine tataie, ştie el ce ştie, îngerii au demisionat în bloc şi joacă şeptic în parc, cu bericile lângă ei, s-au săturat săracii să îşi tot cureţe aripile de gudron şi smoală şi să zboare prin ploaia acidă şi smog cu masca trasă pe figură, de-a ajuns bipedu’ să îi confunde pe la colţuri cu motocicliştii fanatici, are şi debusolarea o limită suportabilă până şi de sfinţi, dincolo de ea eşti pe cont propriu … “Is crying time again, you gonna leave me”, ăsta l-a plagiat pe Minulescu, “eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine, dar fin’că azi mi te dai toată, am să te iert, e vechi păcatul şi nu eşti prima vinovată” … Aţi face bine să îmi daţi “click-dreapta-ignore” acum – cei care pot - până nu vă demoralizez de tot, daţi “block address” la e-mail daca il stiti şi scăpaţi de emanaţiile unui creier scăpat monitorizării Spitalului de cuminti … “Let’s go get stonned !!!”, adică, turnaţi beton pe mine, că de vodka mă ocup eu, nu voi sicriu bogat, nu-mi trebuie flamuri, ci-mi împletiţi un pat din tinere … acilea trebuia să se opreasca Eminescu pentru a fi un geniu pe gustu’ meu, nasol momentu’ dacă nu-mi scriu cu vin roşu testamentu’, what I’d say ?!, never mind, don’t worry beeee happy now, viaţa e ca filmul – îti dai seama că e frumoasă şi bună abia la final, i’ve got a woman, that’s good to me, undeva, pe glob, acum e ora prânzului, aşa că ce-ar fi să pun de un prânz, glumeam, bey, ce v-a decedat simtu’ umorului ?!, almost heaven, life is out there, country roads, take me home, to the place I belooong … never say never ! … Sunt defect, da’ eu ştiu asta şi nu-mi pare rau, măcar ştiu pe ce linie de tren circul, e din aia rezervată, în cerc, nu calc pe nimeni că-s izolat, acum ceva vreme în urmă, pe la ora cinei, înainte să intru în serviciu, încercam să dau de urmele – măcar alea microscopice – logicii în gândirea unui particular caruia îi funcţiona japonezu’ pe modelu’ “dau vrabia din mână pe cioara de pe gard pe care tocmai a luat-o altu’ !!!” … să dea dracu-n capu’ meu, că recunosc, eu sunt cu capu’, dacă îi pricep pe neadaptaţii ăştia … după mintea lor, submarinu’ face icre şi elicopteru’ depune oauă ! … două ouă mouă sau doi oi moi, nu ştiu cum se zice corect, da’ eu prefer ouăle tari … D-aia încă mă bazez doar pe ale mele … “Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus !” scria pe buzduganu’ lu’ Mihai Viteazu, da’ unii turcălăi nu vedeau ce scrie pe el nici de aproape şi i-a costat scump lipsa dioptriilor de rigoare la momentu’ oportun, tre’ să dai cu capu’ în pragu’ de sus ca să îl vezi pe ăla de jos, să nu crezi nimic ce spun, vorbele-mi sunt fum nebun, mergi pe drumu’ tău, băiete, ia o pauză că ţi s-a paradit procesoru’ , promit să fiu cuminte … next lifetime, până una alta fac numai rele şi prostii, Îngerică s-a paradit la gânditor – cineva ştie cine e personaju’ – cred ca e caz de ceva insuficienţă alcoholică sau sexuală, hai, bă, gata cu aiurelile, mai lasă oamenii să respire, nu-i panica aşa, din primu’ episod că o dau pe telenovele pe urmă, ia o pauză şi treci la publicitate, din nou, momentu’ sponsorului … cai, pistoale, femei goale, ca-n “Răpirea fecioarelor” … videoclipul e atasat … see you !!!! …
Aberaţiile se petrec pe negândite … apar ca o damă faină care îţi fură imaginea şi pe urmă te lasă cu ochii în soare şi te surprind precum un camion furios pe trecerea de pietoni, claxonând isterizant până la paralizia generală, de la cel mai sprinţar neuron şi până la terfelitul şiret de la adidaşi, de rămâi buimac cum de a putut o situaţie obişnuită, normală, cotidiană, să se transforme într-un coşmar, sfidând orice fărâmă de logică şi de firesc, aşa cum, tot pe negândite, Austerlitz s-a transformat dintr-un picnic la marginea drumului într-un dezastru istoric şi delirant pentru trei imperii, iar Hiroshima a deschis zorii extincţiei speciei lu’ Homo Sapiens, rapid şi nedureros, odată cu posibilitatea pulverizării unui corp ceresc cu circumferinţa ecuatorială de 44 de mii de kilometri … pe negândite, miraculoasa realizare de a demonta nucleul atomic în şurubelele componente a devenit o sabie a lu’ Damocles, stigmatizând 4 miliarde de insecte inconştiente da’ cu pretenţii de fiinţe inteligente, înspăimântate de ciuperca nucleară, fără să vadă ciupercile care le cresc în talpă, marcate de teama că vor fi omorâte, fără să conştientizeze faptul că, oricum, se omoară unele pe altele, zi de zi, clipă de clipă, prin micile mizerii pe care şi le creează singuri, sau unele altora, în mod voit, răutăcios, sau involuntar, prin simpla ignorare a celor din jur şi, atunci, în mod normal, fără a fi ceva miraculos sau paradoxal în asta, ajungi să te intrebi dacă nu cumva nu ne merităm dracului soarta sau, aşa cum gândesc unii, ar trebui ca în loc de “Să vină americanii, să ne cucerească şi pe urmă să ne dezvolte !!!” ar trebui să gândim situaţia la scară planetară şi să zicem “Să vină dracului extratereştrii ăia odată, să ne cucerească şi să ne civilizeze !!!”, nu de alta, da’ am impresia că nu mai e mult până o să-l vedem pe Iisus că se dă jos de pe cruce, scârbit de atâta suferinţă în zadar, şi îşi aprinde o ţigară şi pleacă, ostenit şi cu cearcane la ochi, să îşi înece amintirile în prima sticlă de vodka întâlnită în drum, sau cu prima doză de heroină oferită de primul dealer mai orientat în vremuri … “Make love not war”, “Haleluia”, “Vaya con dios hombre”, adică ce-am avut şi ce-am pierdut, deja sunt prea mulţi în aşa hal de anesteziaţi încât nici măcar după ce pierd un lucru nu realizează valoarea acestuia … “Nobody knows the trouble I have seen” … degeaba, mamaie Mahalia, “it’s too late to say I’m sorry”, la mâna-ntinsă poate oricine, e mai complicată chestia cu rupt şalele muncind, fără să uiţi de unde ai plecat şi între ce fiinţe trăieşti, da’ mai dă-l dracului de regn şi de Homo Sapiens, ştiu că mă repet, asta e, acum mai şi citez pe Paraziţii, din lipsă de inspiraţie, “Copilu’ te întreabă , aparent in mod banal … “, adevăr afli din gura copilului, rămâi crucit şi îţi cad nervii pe două rânduri când realizezi ce hermafrodiţi perverşi suntem când ne futem singuri neuronii aiurea-n tramvai, de stă pisicu-n peţiol de atâta prosteală şi scrânteală, mare e grădina Domnului şi mulţi au mai sărit gardu’ când poarta era deschisă, ar trebui să mă fac patron de fabrică de cămăşi de forţă, că o să fie la mare căutare în curând, mai bine curat şi bolnav decât sănătos da’ jegos, şi ar fi atât de simplu dacă n-ar fi atât de complicat, nu că ar fi chiar complicat, da’ ne complicăm singuri şi ne dăm singuri cu stângu-n dreptu’, că altminteri ar fi prea plictisitoare viaţa dacă n-ar fi şi grea, iar dacă nu e grea, suntem pe fază mereu şi depunem nişte eforturi demne de o cauză mai bună să ne-o facem singuri şi mai grea, exemplu eu, însumi, acum bat câmpii, fără nici o graţie, da’ cu tragere de inimă şi înverşunare, parcă ăsta mi-ar fi ţelul suprem în viaţă, sex,sex,sex, ăsta da ! scop major în viaţă, ne hormonizăm via high tech, că, ce să-i faci, ghinion de neşansă, îs balcoanele goale, îs Julietele la shopping online sau la Mall, iar Romeii îs cu mouse-ul in venă…
Eram pus pe fapte mari… Vroiam sa tai si sa spanzur… Vroiam sa spun cuvinte despre multi si multe… Gandeam ca ma voi popula cu vizitatori ce vor citi cuvintele mele cretinoide… Dar…
Dar iata ce s-a intamplat: pur si simplu, saptamana asta a fost de calvar la munca. Vizita sefilor, oameni puhoi, somn in glanda si alte alea. Dar voi incerca sa ma revansez si sa scriu cat de des voi putea. Promit!
Pana una-alta, uitati-va la videoclipul asta. M-a daramat un pic…
